Înflorit primăvara, acesta surprinde prin frumusețea simplității.
Fructele verzi se mai folosesc la acritul ciorbelor, coapte mai mult la distilarea țuicii.
În Germania și în Franța se prepară gem din corcodușe.
Într-o bună zi m-am întrebat cum de nu se găsesc corcodușe pe teritoriul Nord-American.
Climatul, solul i-ar permite din plin să trăiască alături de ceilalți pomi?
Am găsit diferite explicații:
Corcodușul s-ar afla pe o listă a zece fructe interzise în SUA deoarece mai mult de 70% din producția mondială o deține Franța (Mirabelele - corcodușele de Lorraine) și ca atare există o exclusivitate de protecție geografică pe plan internațional.
Altă cauză e legată de un eventual pericol ecologic.
În copilărie, la bunici pe timpul verii uram culesul corcodușelor coapte, mai ales a celor căzute în iarbă, pe pământul arid. Mâinile ne erau lipicioase. Viespile, albinele roiau în jurul nostru. Abia astăzi înțeleg că rachiul cel mai bun se naște din fructele căzute singure pe jos.
No comments:
Post a Comment